Modelul celor 5 Întrebări cheie a fost elaborat de cercetătorii Centrului de Alfabetizare Media (Center for Media Literacy) din Los Angeles şi prezentat în lucrarea CML MediaLit Kit (2003). Modelul propune explorarea a cinci aspecte fundamentale ale oricărui mesaj transmis prin orice mijloc, vizând: autorul, formatul, audienţa, conţinutul şi scopul. În acelaşi timp, modelul prezintă o formulare graduală a acestor întrebări pe baza nivelului de pregătire şi a vârstei permiţând adresarea de întrebări simple pentru copii până la cele sofisticate pentru adulţi în scopul detectării celor mai adânci şi mai ascunse semnificaţii.
E. Thoman şi T. Jolls (2004, 24) consideră că odată deprinsă obişnuinţa de a adresa cele cinci întrebări, procesul devine automatic, iar utilizatorii vor avea obişnuinţa de a supune mesajele mediatice unei întregi baterii de întrebări adecvate vârstei şi capacităţilor fiecăruia.
Modelul sintetic se prezintă astfel:
Întrebarea cheie 1: Cine a creat mesajul?
Această întrebare se adresează Conceptului Cheie (Core Concept) potrivit căruia „Toate mesajele sunt construite” şi explorează problematica autorităţii. Indiferent de natura mesajului întâlnit (publicitar, de marketing politic etc.) acesta a fost creat de o echipă care a avut în vedere un anumit public-ţintă. Din perspectiva gândirii critice, se pune problema recunoaşterii mesajului „construit” de către acea echipă de oameni care vor încerca să-l impună pentru întreaga categorie de public-ţintă. Trebuie înţeles şi mesajul din unghiul a ceea ce rămâne nevăzut, necreat, lăsat pe dinafară. Media trebuie înţelese ca materii construite asemănătoare unei case sau unui automobil, fiind primul pas către înţelegerea funcţionării acestora. Contrar opiniei populare generalizate, media nu reprezintă „ferestre” către lume şi nici nu sunt „oglinzi ale realităţii”. Ele sunt cu adevărat produse culturale fabricate.
Întrebarea cheie 2: Ce tehnici creative au fost utilizate pentru a-mi atrage atenţia?
Urmând linia trasată de Conceptul Cheie „Mesajele media sunt construite cu ajutorul unui limbaj creativ care are propriile sale reguli”, această linie de întrebări examinează latura creativă a elementelor componente puse laolaltă într-un mesaj: cuvinte, muzică, culori, mişcări, unghiul de filmare etc. Cele mai multe forme de comunicare – ziare, jocurile de televizate, filmele horror – se bazează pe un anumit tip de „limbaj creativ”: muzica înspăimântătoare denotă teama, prim-planurile arată intimitatea, titlurile mari semnifică importanţă etc. Înţelegerea gramaticii, sintaxei şi metaforei sistemului mediatic, în special în limbajul vizual, nu numai ajută la diminuarea manipulării, dar creşte plăcerea şi aprecierea faţă de media ca artefacte construite cultural.
Întrebarea cheie 3: Cum ar putea alte persoane să înţeleagă mesajul diferit de mine?
Acest set de întrebări pleacă de la Conceptul Cheie conform căruia „Oameni diferiţi trăiesc acelaşi mesaj mediatic în mod diferit”. Se încearcă explicarea modului în care oamenii sunt influenţaţi şi cum răspund şi înţeleg un text media. Aşadar, fiecare membru al audienţei aduce fiecărui text mediatic un set unic de experienţe de viaţă (vârstă, gen, educaţie, bogăţie culturală etc.). Pe baza lor, acesta creează interpretări unice. Exemplul dat în model de Thoman şi Jolls este acela al unui veteran din Al Doilea Război Mondial care va da o interpretare diferită textului mediatic din filmul Saving Private Ryan faţă de un tânăr, rezultând o reacţie diferită dar şi o mai mare pătrundere psihologică. Chiar dacă nu sunt întotdeauna conştienţi, oamenii încearcă în permanenţă să găsească un sens la tot ceea ce văd, aud, citesc. Cu cât mai multe întrebări sunt formulate privind ceea ce alţii şi noi experimentăm, cu atât mai atenţi vom fi în primirea şi respingerea mesajelor. Totodată, chiar ascultarea unei interpretări date de o altă persoană încurajează respectul faţă de diferenţa culturală şi aprecierea faţă de opiniile minorităţii, o deprindere fundamentală într-o lume cu un puternic caracter multicultural.
Întrebarea cheie 4: Ce modele de viaţă, valori şi puncte de vedere sunt prezentate – sau omise – în acest mesaj?
Această întrebare explorează conţinutul unui mesaj mediatic şi provine din Conceptul Cheie redat astfel: „Media au încetăţenit valori şi puncte de vedere”. Datorită faptului că toate mesajele media sunt construite, unele alegeri necesită atenţie. Aceste alegeri reflectă în mod inevitabil valori, atitudini şi puncte de vedere ale celor care le-au creat. Decizia privind vârsta unui personaj, genul, rasa amestecate cu stilul de viaţă, atitudini, comportamente şi cu selecţia contextului, a cadrului (rural, urban, sărăcăcios, bogat), precum şi acţiunile şi evenimentele din scenariu, toate acestea sunt căi prin care valorile „creatorilor” devin parte a programului de televiziune, a filmului sau a reclamei. Chiar şi programele de ştiri au fundamentat valori privind durata, ordinea de prezentare, ce tipuri de fotografii şi cadre să fie alese etc.
Importanţa acestui set de întrebări nu derivă din încorporarea valorilor şi ideilor, ci din modul în care aceste valori determină interpretarea mediului şi a oamenilor din jur. Dacă deţinem deprinderile de a identifica atât valorile deschise cât şi pe cele latente prezentate de media, atunci este mai probabil să devenim mai toleranţi, iar în procesul de luare a deciziilor să acceptăm sau să respingem mesajele cu sens generalizator. Capacitatea de a recunoaşte şi numi perspectivele lipsă este o capacitate fundamentală, critică necesară în viaţa de zi cu zi într-o societate multiculturală.
Întrebarea cheie 5: De ce a fost transmis acest mesaj?
Acest set de întrebări are în vedere motivul sau scopul unui mesaj mediatic. Conform celui de al cincilea Concept Cheie, „Mesajele mediatice sunt construite pentru a câştiga profit sau putere”, este necesar a folosi aceste întrebări pentru a determina dacă şi în ce mod un mesaj a fost influenţat de bani, ego sau ideologie. Pentru a răspunde în mod adecvat unui astfel de mesaj, trebuie mai întâi să aflăm motivul trimiterii sale.
Cea mai mare parte a mass-media de astăzi se dezvoltă pe principiile comerţului, ale corporaţiilor şi ale afacerilor. Prin urmare, atunci când este evaluat un anumit mesaj mediatic, este bine de ştiut dacă a avut ca scop profitul, deoarece o influenţă comercială asupra programelor de divertisment este mai tolerabilă decât una asupra programului de ştiri. Aşadar, pe baza valorilor democraţiei, oamenii ar trebui să fie „echipaţi” cu abilitatea de a determina atât răsturnările economice cât şi pe cele ideologice.
De asemenea, problematica motivaţiei mesajului a cunoscut o schimbare dramatică de când Internetul a devenit o platformă informaţională prin intermediul căreia indivizi, grupuri şi organizaţii au acces imediat la instrumente puternice de persuadare a celorlalţi. Un mijloc extrem de puternic nemaiîntâlnit în istoria umanităţii, Internetul determină motive întemeiate pentru ca utilizatorii, indiferent de vârstă, să fie capabili de a interpreta retorica intenţiilor, de a detecta motivaţiile înşelătoare, de a verifica sursele şi de a recunoaşte calităţile unei cercetări legitime.
Acest model se poate constitui în fundamentul unui curriculum bazat pe pedagogia media, introducând elementele centrale ale ştiinţei comunicării la nivel aplicativ, corelate cu deprinderile, competenţele necesare în societatea secolului XXI. Viziunea propusă este aceea de a da indivizilor posibilitatea de a-şi forma şi exersa propriile competenţe comunicaţionale şi informaţionale, de a transforma propria persoană în acelaşi timp cu abilităţile şi cunoştinţele dintr-un subiect pasiv într-unul activ.
Astfel, modelul propus poate fi utilizat în demararea structurării procesului instructiv-educativ prin introducerea în curriculum a elementelor pedagogiei media, o utilizare a acestor elemente la nivel transversal şi transdisciplinar necesară în abordarea educaţiei secolului XXI.