Continuăm seria articolelor privind nevoile copiilor şi le vom aborda pe fiecare dintre acestea pentru a înţelege mai bine contextul în care copiii cresc şi ce putem face pentru a îi însoţi într-un mod eficient şi adaptat lor.
Folosindu-și curiozitatea și dorința de explorare, copiii accesează foarte ușor diverse spații online, uneori foarte potrivite pentru ei și care pot avea un efect benefic pentru dezvoltarea abilităților. Alteori însă, poate neintenționat, ajung să întâlnească pagini sau persoane care îi fac să se simtă speriați, triști, rușinați sau vinovați.
Desigur, aceste situații neplăcute întâlnite online sunt doar reprezentări ale societății noastre și devine evident, poate mai mult decât oricând, că Internetul este o manifestare complexă a modului în care suntem interconectați. Internetul este co-creația noastră, a tuturor utilizatorilor, însă fiecare dintre noi avem puțin control asupra a ceea ce aduce altă persoană în această vastă rețea publică.
Acest tip de experiențe timpurii, care nu sunt neapărat ceea ce părinții sau dascălii ar alege pentru copii, fac totuși parte din viață. Suntem conștienți că nu este deloc ușor pentru un adult să realizeze că nu poate proteja în permanență copiii, că nu îi poate feri de ceea ce este neplăcut și greu pentru ei și, desigur, că nu poate să trăiască emoțiile grele în locul lor. Acestă conștientizare cauzează o stare de neputință care poate determina uneori exagerarea pericolele existente.
Mai mult decât atât, adulții pot fi influențați de presa scrisă, audio-vizuală și de articolele din mediul online care prezintă des cazuri dramatice și tragedii. Știrile false sunt foarte răspândite și au un efect extrem de nociv asupra tuturor, așa cum demonstrează fenomenul iscat și augmentat de presă, cunoscut sub denumirea „Balena albastră”. Un ghid pentru părinţi „Copiii au nevoie de noi şi atunci când nu sunt în pericol” lansat de echipa Ora de Net în acel context poate fi descărcat de aici.
Aşadar, chiar și autoritățile responsabile de protecția copiilor au căzut în capcana mediatică și au acționat fără coerență în detrimentul interesului superior al copilului, plecând de la informații neverificate, incomplete, distorsionate sau chiar în întregime false. Așa cum autoritățile compentente au dovedit ulterior, acest joc nu a existat iar cazurile de sinucidere au fost corelate cu activitatea online a victimelor fără ca anchetele să fi dovedit acest lucru. Implicațiile unei astfel de manipulări publice sunt majore mai ales datorită faptului că deși jocul nu existat, a oferit public și fără discernământ idei, strategii și metode de abuz asupra copilului care pot fi folosite de agresori.
La o privire mai atentă, când reușim să lăsăm deoparte grijile și zgomotul de fundal, realizăm că Internetul nu este despre dispozitive, aplicații sau siteuri, ci este despre modul în care interacționăm unii cu alții. Online, comportamentul și acțiunile copiilor noștri se alătură unui mix imens de interacțiuni umane care se petrec într-un spațiu public și impredictibil. De aceea, atunci când vine vorba de Internet, putem apela la aceleași principii pe care le folosim când ghidăm copiii să fie în siguranță în locuri publice. Lumea online, ca orice alt cadru și context, implică o realitate mult mai nuanțată, nu există doar pericole sau doar avantaje.
Un rol esențial îl joacă modul în care sunt puse limitele de către părinți sau alți îngrijitori ai copiilor. Este definitorie atitudinea și încrederea adulților cu privire la Internet pentru a putea să pună aceste limite cu consecvență, fermitate și blândețe pentru a asigura siguranța micuților. Pe termen lung, acestea contribuie la modul în care copilul se va raporta la tehnologie și vor deveni principii care îi vor servi să aleagă într-un mod mai conștient cum folosește o astfel de resursă.
Componenta socială a Internetului este cea mai des menționată de către copii și tineri ca fiind importantă pentru ei. Nevoia de conectare cu persoane care împărtășesc aceleași experiențe, interese, pasiuni sau curiozități, este o nevoie profund umană. Cu cât copilul crește și se apropie de preadolescență, contactul social devine mai important pentru el iar familia nu mai este principalul punct de interes, ci mai degrabă acesția investesc și valorizează relațiile cu colegii și prietenii. Desigur, această extindere în alte grupuri sociale și nevoia de a aparține și a fi la fel cu cei din jur este un ecou care are rădăcini adânci în evoluția umană.
Putem să ne imaginăm cât de periculos era să fii singur, în afara comunității, pentru că nu aveai nicio șansă de supraviețuire în întâlnirile cu animale sălbatice sau alte grupuri care sesizau că nu ești „de-al lor”. Uneori, poate fi dificil de acceptat că, treptat, influența părinților și profesorilor va fi mai mică și alte lucruri vor deveni importante pentru el. E firesc și spre binele lui să treacă prin această fază de dezvoltare. Pentru a deveni un adult autonom care să poată să trăiască fericit și să aibă succes, are nevoie să trăiască la timp adolescența, o perioadă în care el adaptează în propriul său mod o parte din obiceiurile și viziunile familiei, care nu îi mai servesc exact în aceeași formă abordată de părinții săi. Această etapă devine brusc problematică pentru mulți părinți și profesori pentru că este clar că ceea ce funcționa înainte, acum nu mai are efectul scontat, capacitatea de control a adultului scade și iese la suprafață ce a sădit și hrănit în relația cu copilul în anii de dinainte. Cu cât relația este mai puțin apropiată, cu atât adolescentul va vrea să stea mai departe de familie, devine mai rebel și se declară des împotriva a ceea ce propun cei mari. Acum relația este dezgolită de impuneri fără sens și putem să observăm impactul extrem de negativ al pedepselor și recompenselor dacă, în trecut, părinții au apelat la această formă de condiționare a comportamentului copilului. Propriul model de comportament, atitudinea, valorile părinților și relațiile lor cu ei înșiși și cu ceilalți constituie cele mai importante surse de inspirație pentru copii. Dacă această bază este solidă acestea vor dăiunui chiar și dincolo de turbulențele adolescenței.
Adolescenții parcurg o perioadă esențială în procesul lor de dezvoltare și nu este deloc ușor să te simți singur și neînțeles în acest proces astfel că spațiul online devine o resursă pentru ei de a se simți „împreună” cu ceilalți. Modelele preluate de la idolii lor devin adevărate manifestări pentru că au nevoie să aparțină unei comunități. În pragul și pe durata acestor ani de adolescență se produce un proces de transformare și revoluție interioară: emoțiile sunt de multe ori foarte intense și nu mereu foarte stabile, adolescenții realizează că nu mai sunt copii însă nici claritatea adultului nu este încă accesibilă pentru ei, dorința de nou și de exprimare este tot mai evidentă.
În cazul în care contextele din familie, de la școală sau chiar din grupurile de prieteni nu oferă un spațiu de înțelegere și suport, prietenii online devin foarte importanți pentru tineri. În cele mai multe situaţii, experienţele sunt unele plăcute însă pot exista şi situaţii în care încrederea este acordată unor persoane nepotrivite şi pot excalada în situaţii de tipul cyberbullying, ademenire, sexting sau trafic de persoane.
Soluțiile tehnice, resursele educaționale și recomandările specialiștilor sunt esențiale, însă cheia este la adulți și la relația pe care o dezvoltă aceștia cu copilul. Educarea adulților pentru a putea deschide conversații cu copiii pe tema siguranței lor online, precum și măsurile de stimulare a parteneriatului dintre profesori și părinți, reduc șansele ca cei mici să experimenteze efectele riscurilor online.
Recomandăm discuții sincere, frecvente cu copiii în care să fie încurajați să spună ce trăiesc atunci când sunt online, ce și cum învață și ascultarea experiențelor de către adult cu real interes, cu inima și mintea deschise chiar și când ceea ce află nu este ceva ce și-ar dori pentru cei mici.
Ar fi extrem de valoros ca, în măsura în care pot, adulții să vorbească și ei despre propriile provocări pe care le întâmpină în încercarea de a face față bombardamentului de informație și opțiuni din mediul online. Arătându-le că și noi, adulții, suntem în plin proces de învățare despre cum putem fi în siguranță în era digitală, depășim imaginea de atotștiutori și le putem oferi exemple personale pentru cum alegem să răspundem la situațiile neplăcute. Aflând de la cei mai mari soluții concrete despre cum pot proceda, copiii pot apela cu mai mare încredere la ei pentru a găsi împreună soluții atunci când întâlnesc ceva neplăcut în mediul online.
Sugerăm cadrelor didactice și părinților să considere copiii capabili și potenți să învețe de la noi și să ne sprijine în propriul proces de învățare și evoluție. Vă invităm să vă lăsați ajutați și inspirați de ei. Pentru părinți, deși poate fi dificil la început, recomandăm să acționeze cu curaj. Să se informeze bine înainte, din surse credibile și sigure, și să abordeaze teme care poate au fost sau sunt considerate tabu în familia lor de origine, care nu sunt impuse prin curriculumul școlar însă sunt extrem de importante pentru sănătatea, siguranța și relaționarea viitoare a copilului și a viitorului adult. Discuțiile deschise despre corpul său, despre relaționarea cu alte persoane, despre limitele care îl mențin în siguranță, despre semnalele unui potențial abuz, cu informații simple, adaptate pentru etapa de dezvoltare la care se află copilul, sunt un adevărat izvor de apropiere și o bază sigură pentru el.
Aglomerarea spațiului fizic și mental al copiilor cu prea multe activități structurate, teme, cursuri, oameni stresați și reactivi, fac ca cei mici să ajungă să se deconecteze de realitatea din interiorul lor și să nu mai știe cum să exprime adevăratele trăiri sau dorințe. De multe ori, atunci când copilul e neliniștit, adulții aleg să îl distragă cu diverse aplicații online. Este important să vă asigurați că acestea nu înlocuiesc timpul de calitate petrecut cu cei dragi, timpul de somn, de joacă cu colegi și prieteni, cel pentru activități fizice și alte comportamente sănătoase.
Privit cu superficialitate și fără un real interes, adesea copilul de azi poate părea în ochii adulților din jurul lui ca fiind neatent, confuz, incongruent sau neglijent când el este de fapt stresat, obosit sau simte cu durere lipsa relațiilor semnificative, pline de iubire.
La vârste fragede copilul are nevoie să se miște, să relaționeze, să se joace și să se exprime și tot mai mulți copii par să ducă din ce în ce mai mult lipsă de acest lucru. Deși jocul poate părea doar o activitate care produce râsete și gălăgie, acesta este limbajul natural al copiilor și joaca are multe beneficii. Acesta este modul în care ei învață, cresc, înfloresc și elimină stresul acumulat din alte surse. Pentru a avea aceste efecte magice, este important ca jocul să fie liber, nestructurat și nedirecționat de adulți. Din nefericire, această oază de bine, de sănătate pentru copii, această formă firească prin care ei se încarcă cu energie proaspătă este înlocuită de jocuri direcționate de adulți, programe supraîncărcate și timp excesiv petrecut online. În aceste condiții, nu este de mirare că stresul în rândul copiilor atinge cote alarmante și au simptome de traumă. Îngrijorați de creșterea numărul de tulburări de comportament și de dezvoltare în rândul copiilor, membrii Academiei Americane de Pediatrie atrag atenția faptului că acestea pot apărea și din cauza lipsei jocului și supraaglomerării micuților. Pentru a demonstra acest lucru, au lansat un raport clinic intitulat “The Power of Play: A Pediatric Role in Enhancing Development in Young Children”6 care constituie o invitație la acțiune pentru a educa familiile cu privire la natura vindecătoare și protectivă a jocului, acesta având un rol critic în dezvoltarea sănătoasă a copiilor și deprinderea abilităților de viață și sociale, pe lângă eliberarea de stres.
Un alt efect care ia amploare în România, este cel al copiilor preșcolari care au întârzieri în achiziția limbajului, care au dificultăți în dezvoltarea vocabularului sau în structurarea corectă a propozițiilor deși nu prezintă alte forme ale unor deficiențe. Motivul presupus este că acești micuți nu au suficient de multe ocazii să se exprime, să fie ascultați până la capătul propoziției și apoi ajutați să formuleze corect. Cu acest început în exprimare, este ușor să intuim că rata analfabetismului funcțional și cea a abandonului școlar se poate menține la cotele îngrijorătoare din prezent. Este responsabilitatea adulților să creeze contexte și să încurajeze copiii să gândească critic, să cerceteze, să încerce, să greșească și să continue să urmeze ceea ce își dorește, să ceară ajutor, să se pună în pielea altor persoane și să pună întrebări. Acest mod de relaționare cu copilul nu este ceva ce era tipic în generațiile anterioare însă și contextul lor de viață este diferit. Se spune că e nevoie de o comunitate să crești un copil și în trecut acest lucru era destul de frecvent. Copiii ieșeau des afară în grupuri supravegheați doar de un adult sau uneori doar de cel mai mare dintre ei însă condițiile de siguranță socială și chiar fizică erau superioare față de situația de acum.
Observăm că tot mai puține familii extinse mai împart aceeași casă iar timpul petrecut la muncă este din ce în ce mai mare, de multe ori, părinții rămân singuri în încercarea lor de a compensa ceea ce înainte era asigurat natural. Constituie o provocare pentru părinți să acopere în cele câteva ore petrecute săptămânal cu ei toate nevoile copiilor și de prea puține ori aceștia mai pot beneficia de prezența sau sprijinul familiei extinse și al comunității.
Spre deosebire de măsurile de control, în care este folosit un stil autoritar, un cadru fix, rigid, joaca cu copilul poate nu arată prea ordonat și necesită mai multă răbdare, energie și consecvență din partea părintelui. Câștigurile unei astfel de relaționări sunt enorme și la nivel individual, și la nivelul relației. Prin joc și povești putem afla ce imagine despre sine, despre ceilalți și despre lume își face copilul prin „bula” lui online de conținut și prin intermediul comunicării cu alte persoane. Pentru a vă fi mai ușor să fiți alături de copii, nativi digitali, vă încurajăm să vorbiți des cu ei până când aveți o percepție mai clară despre cum se vede viața prin ochii lor.
În familie, de multe ori, părintele consideră că știe exact ce gândește, simte sau trăiește copilul, însă aceasta este o iluzie. Deși acel mic om pare o persoană foarte familiară și asemănătoare părinților, realitatea este că în acel corp e o altă persoană, unică și poate avea și aspecte asemănătoare cu ai lui părinți însă și altele diferite. Dintotdeauna relațiile au avut cel mai profund efect asupra dezvoltării umane și științele care le studiază dovedesc, prin teorii și studii diferite, impactul enorm al experiențelor din copilărie în devenirea adultului de mai târziu. Dacă relațiile din familie asigură siguranța copilului, atunci el va veni și va povesti ce îi place, ce a făcut, ce l-a deranjat. Copilul va zice tot, cu lux de amănunte. Uneori chiar va insista să îi învețe și pe adulți ce a descoperit el și îi va invita în lumea lui online. Aceasta este o formă prin care el eliberează tensiunile pe care le-a acumulat cât timp nu era alături de părinți și are nevoie să se reapropie de ei. În plus, merită să acordați atenție acestor istorisiri chiar dacă uneori pot fi considerate plictisitoare sau obositoare pentru părinți pentru că acestea sunt realitatea lui de zi cu zi. Neavând răbdare și interes acum, cu aceste subiecte aparent lipsite de importanță, copilul învață să nu mai dezvăluie explorările și destăinuirile lor acasă. Acest lucru poate fi periculos pentru că ei oricum au nevoie să fie ascultați și înțeleși și e posibil să caute acest lucru sau să accepte conversații cu persoane cunoscute în mediul online pentru a împărtăși ceea ce trăiesc.
Protecția care este firească la începutul unui proces de învățare, la fel cum e în primii ani de viață, să se transforme în împuternicire a copilului să își asume rolul și să dezvolte abilitățile necesare să se mențină în siguranță.
Acest principiu depășește sfera de discuție asupra tehnologiei, fiind vorba de o formă de perspectivă pe care o poate avea adultul asupra copiilor: cei mici trebuie priviți ca oameni compleți, care au propria înțelegere, lume emoțională, interese, pasiuni sau preferințe, care au și dreptul și bucuria să participe la propria lor formare.
Într-o lume în care informația este la un click distanță și discuțiile cu persoane străine sunt o obișnuință în mediul online, copilul oricum va descoperi cuvintele urâte, va afla despre intimitate, relaționare și sexualitate și ar fi foarte valoros pentru sănătatea și dezvoltarea lui să afle cum să fie în siguranță chiar de la părinții și profesorii lui. Este important să ne obișnuim cu ideea că ajung să afle despre subiecte sensibile de la alți copii sau din mediul online însă devine dăunător când acestea sunt singurele opțiuni de informare. Acest lucru se întâmplă în momentul în care nu există o cale de comunicare în familie sau la școală pe aceste subiecte, într-o modalitate adaptată nivelului lui de înțelegere și dezvoltare.
În ceea ce privește siguranța pe Internet, un prim pas ar fi ca cei mici să beneficieze de activități educaționale menite să prezinte ce înseamnă datele personale, limitele fizice și emoționale: care sunt părțile intime care nu trebuie atinse sau văzute de alte persoane, ce este în regulă să comunice și ce nu cu alte persoane, ce anume să facă atunci când cineva îi vorbește urât sau se poartă necorespunzător, în viața de zi cu zi sau online. Mai mult decât orice, este esențial ca părinții și profesorii să creeze și să mențină o relație apropiată cu ei, atât de apropiată încât să fie primii cărora le-ar împărtăși când una dintre aceste limite a fost încălcată de cineva.
Protejarea exagerată a copilului față de informații sau aspecte firești ale vieții, neresponsabilizarea lui pentru spațiul și sarcinile de familie în acord cu etapa de dezvoltare la care se află, suplinirea timpului petrecut împreună cu recompense materiale sau lipsa consultării și implicării lui în deciziile care îl privesc, sunt doar câțiva dintre factorii care îi influențează modul în care va percepe capacitatea sa de a lua decizii pentru el însuși.
În locul părintelui care decide totul pentru copilul mic, fără să ia în considerare implicarea și dorința lui, mai târziu vor veni alte „personaje” (profesori, persoane cunoscute în mediul online, superiori ierarhici la locul de muncă, parteneri de viață, cunoscuți, prieteni, politicieni, lideri etc) care își vor asuma faptul că știu mai bine ce are el nevoie iar el își va pierde puterea personală ajungând frecvent în rolul de victimă. Experiența ne demonstrează cu fiecare ocazie că situațiile de hărțuire la care sunt expuși copiii constituie o dificultate, însă devine o traumă cu efecte pe termen lung doar dacă este suprapusă cu lipsa unui adult care să îl ajute să depășească situația.
Cuvintele aruncate pe Internet, hărțuirea online lasă urme și, dacă se repetă mult timp, e foarte posibil ca el să devină o victimă a bullyingului sau, mai târziu, a sextingului, forme mult mai grave de încălcare a limitelor și a drepturilor online. Pentru a nu ajunge în situații de acest fel, este important ca pe măsură ce crește să fie ajutat să învețe să decidă cât mai conștient cu privire la conținutul și comportamentul lui online, însă are nevoie de modele din partea adulților care îl inspiră, prin propriul exemplu, cum poate fi folosit Internetul într-o formă utilă, sigură și creativă.
Modul în care copiii sunt tratați constituie baza pentru modul în care vor relaționa în viața adultă. În lipsa unor contexte de învățare sigure în care copilul să exerseze exprimarea opiniei, reflecția, gândirea critică, gestionarea emoțiilor, rezolvarea de probleme, identificarea mecanismelor de evoluție a unor situații, copilul nu va avea multe șanse de a deprinde abilitățile necesare pentru a putea susține și recunoaște relațiile abuzive de cele bazate pe egalitatea umană, prietenie fără urme de interes sau superioritate, comunicare onestă și cooperare.
Împuternicirea și încurajarea copilului este esențială pentru a deveni un adult autonom și fericit. A deveni invizibil nu este soluția într-o lume tot mai conectată, iar a folosi Internetul doar pentru chat și distracție înseamnă o limită semnificativă care va avea consecințe pe termen lung în sensul că va spori decalajul dintre utilizatori. Mediul online este foarte generos în termeni de propuneri iar cei mici pot să dea curs cu ușurință tendinței lor naturale de explorare ajungând să întâlnească spații sau activități online foarte atractive. Copiii în mod natural sunt deschiși și curioși și pe Internet mărturisesc că se simt foarte des liberi și în control pentru propriile decizii, pot învăța într-un mod interactiv aproape orice și acest lucru le hrănește încrederea în sine și îi face dornici de a contribui la un bine mai mare decât propriul interes. Prin termenul de cetățenie digitală pot fi introduse noțiuni precum importanța drepturilor și responsabilităților și, totodată, posibilitatea de a crește și de a te dezvolta prin folosirea corectă a resurselor disponibile pe Internet.
În context educațional, privitul la televizor sau alte dispozitive mai mult de câteva minute pe zi, fără un obiectiv clar și specific de învățare decis, asumat și ghidat de un adult, creează premizele unor forme de pasivitate a copilului în raport cu procesul lui de dezvoltare. Stimulii din producțiile online sunt numeroși, atractivi, dinamici și cu greu se pot compara cu realitatea de zi cu zi, aceștia stimulează producția de substanțe chimice responsabile de o stare de fericire și asta pune bazele unui comportament dependent încă de dinainte ca cel mic să poată alege altceva.
Pe de altă parte, prin diversele activități online specifice care presupun o evaluare, prin scor sau prin conectarea cu alte persoane, ei pot să își măsoare competența, propriul progres, primesc feedback individual rapid, se pot exprima și adesea se simt „ei înșiși”. Multe din spațiile online te invită la reflecție și din acest loc, copiii ajung să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși. Nevoile lor de contribuție, de a crea conținut original și de a fi valorizați de ceilalți, sunt din ce în ce mai vizibile pentru tânăra generație.
Mai mult decât atât, unii dintre tineri aleg jocuri și activități complexe care le stimulează elemente mai înalte ale potențialului uman precum gândirea critică și cea strategică, creativitatea, exprimare personalizată acordată la context, adaptarea și spontaneitatea pentru a putea lua decizii rapide. Totodată, se încurajează colaborarea cu alți membri ai comunității online pe care tinerii o accesează. Desigur, în interacțiunile lor inevitabil vor intra în tatonări, ciocniri și conflicte și aceasta este o oportunitate permanentă de creștere dacă este hrănită capacitatea lor de a rămâne conectați în relații și a trece împreună cu celălalt prin diverse situații tensionate și a nu renunța la o activitate, relație sau aspirație atunci când apar cele mai mici provocări.
Este esenţială stimularea conectării cu viaţa, trăită cât mai plenar şi autentic. Este important să hrănim conştienţa unicităţii pe care fiecare om îl are în lume şi importanţa lui în cadrul întregului numit Viaţă.
Împlinirea acestor nevoi se reflectă în gradul de vitalitate și starea de bine a copilului
Iubirea și libertatea oferite copilului se transformă în autonomie, curaj, creativitate și competență.
Contextele, limitele și practicile cu sens se transformă în capacitate de analiză și sinteză, gândire critică și vulnerabilitate asumată.
Interacțiunea cu un adult prezent, disponibil și informat creează premizele pentru o conștientizare a emoțiilor, gândurilor și acțiunilor, în orice context.